Ms. Ricci 176/A so cugná per unna serva ch'a voreiva

Da Wikivivàgna
Poesie in lengua Zeneise de Giurian Rosso
A so cugná per unna serva ch'a voreiva
Da-o ms. Ricci.176, Arch. Stor. do Comun de Zena, www.storiapatriagenova.it.
azonto quarche acenti: acento grave = vocale curta, acento aguçço = vocale longa, -où = dittongo
[p. 23r modifica]
A sò cugná per unna serva ch'a voreiva


Carissima cugná,
L'è quattro di, che me ne ven ra smannia,
Perchè vuoi e sei steta mincioná,
Comme se dixe, sciù ra capitannia;
E per mettev'inanti a ra bonassa
Tutto quello chi passa,
Per destendeve in scrito
Our'oura chì ro feto,
Saccié che mi son steto
Sempre sciù quella Donna, che m'hei dito.

Si che, l'atra mattin,
Mi haveiva pe re moen
Cosa chi v'havereiva deto gusto,
Ma in fin con mé desgusto,
Quande me penso havei tutt'aggiustoù,
Tutto m'è in fin mancoù;

[p. 23v modifica]

Ma ste cose besuoegna sopportare,
Perchè da puoe durum est calcitrare.

Ma lascieme fá a mi,
Tanto bordigherò de chì, de li,
Che se non m'è contraria ra fortunna,
Me pens'in somma de trovavene unna;
D'in tre tanto a ra megio vuoi farei;
Goveive comme puoei quella ch'havei.