Pagina:Pinocchiu2019.djvu/77

Da Wikivivàgna

spuntava nisciün, proppiu nisciün, alua ghe turnò in cö u so povou puæ... e u tartaggiò squæxi muibundu:

— Oh, puæ câu!... se ti fuisci chie!... —

E u nu l’ebbe u sciou pe dî atru. U serò i öggi, u l’arvì a bucca, u stiò e ganbe e, dætu ün gran scrullun, u gh’arestò li bellu röidu.