Pagina:Pinocchiu2019.djvu/23

Da Wikivivàgna

— Mi de chì nu me n’andiô — rispuze u Grillu — se primma nu t’aviô ditu ‘na gran veitæ.

— Dimmela e sbrighite.

— Guâi a quelli figgiö che se ribellan a-i so genituî e ch’abanduñan capriçiuzamente a caza paterna. Nu gh’avian mai de ben inte stu mundu; e primma o poi duvian mangiâ de repentîu.

— Canta pü, Grillu câu, cumme te pâ e te piaxe: ma mi sò che duman a l’arba vöggiu anâmene de chì, perché se gh’arestu, m’acapitiâ quellu ch’acappita a tütti i atri figgiö, saiv’a dî, me mandian a-a scöa, e pe amû o pe força me tucchiâ de stüdiâ; e mi a dîtela in cunfidença, de stüdiâ nu ghe n’ho proppiu cuæ, e me demuu de ciü a curî aprövu a-e farfalle e a muntâ sciü pe-i ærbui a piggiâ i ôxellin da niu.

— Povou scemettu! Ma nu ti-u sæ che fandu cuscì, da grande, ti vegniæ ün beliscimu aze e che tütti te pigjàn in gîu?