Pagina:Pinocchiu2019.djvu/157

Da Wikivivàgna

Doppu, tiòu föa ‘na méizua de legnu, piña de fæña, u se misse a infainâ tütti quelli pesci; e de man in man ch’u i aiva infainæ, u-i cacciava a frizze drentu a puela.

I primmi a ballâ ‘nte l’öiu buggente fuin i povei nazelli; doppu tuccò a-i luâsci, dapö a-i müzai, dapö a-e lengue e a-i anciue, e a-a fin végne a votta du Pinocchiu. U quæ, a veddise cuscì vexin a-a morte (e che brütta morte!) u fü piggiòu da tanta tremaxun e da tantu spaventu, ch’u nu gh’aiva ciü ni vuxe ni sciou pe arecumandâse.

U povou figiö u se racumandava cu-i öggi! Ma u pescòu verde, sença mancu dâgh’amente, u-u regjò çinque o sei votte ‘nta fæña, infainandulu cuscì ben da-a testa a-i pê, ch’u paiva vegnüu ün mariunettu de gessu.

Dapö u-u piggiò pi-a testa, e…