U Pinocchiu u va cu-i so cunpagni de scöa in riva o-u
mâ, pe vedde u teribbile Pesciu-can.
U giurnu doppu u Pinocchiu u l’andò a-a scöa cumünâ.
Figüæve quelli battuxi de bagarilli, quande viddan intrâ inta so scöa ün mariunettu! A fü ‘na rizata ch’a nu finiva ciü. Chi ghe faxeiva ‘n scherçu, chi ‘n atru: chi ghe levava a beretta d’in man: chi ghe tiava u rôbetin de derê; chi s’apruvava de fâghe cu l’inciostru duî gren mustasci sutto-u nazu, e chi çercava sciña de ligâghe di fî a-i pê e a-e muen, pe fâlu ballâ.
Pe ün pô u Pinocchiu u feççe mustra de ninte e u tiò via, ma a-a fin, sentinduse scappâ a paçiença, u