Pagina:Pinocchiu2019.djvu/118

Da Wikivivàgna

Gh’ea invece ‘na pria de màrmou, insci-a quæ se lezeiva in stanpatellu ste triste parolle;

CHÌ GIAXE
A FIGGIÖA DA-I CAVELLI TÜRCHIN
MORTA DO-U DUU
PE ESE STÆTA ABANDUNÂ DO-U SO
FRÆLIN PINOCCHIU.


Cumm’u gh’arestesse u mariunettu, quand’u l’ebbe acunpòu a-a bellamegiu ste poule, o-u lasciu pensâ a viatri. U caze’ in tæra buccüu e, cruvindu de mille baxi quellu marmou murtuaiu, u dette ‘nte ‘n scciüppun de cianze.

U cianze’ tütta a nötte, e a matin doppu, insci-u fâ du giurnu, u cianzeiva ancun, sciben che ‘nti öggi u nu gh’avesse ciü de lagrime: e i sö crii, i sö lamenti ean mai schilenti e destrascianti, che tütte e culliñe in gîu ne ripeteivan l’ecu.

E cianzendu u dixeiva:

«O Fue’ caa, perché t’ê morta?... perché invece de ti, nu sun mortu mi che sun tantu cattiu, mentre