Pagina:Pinocchiu2019.djvu/117

Da Wikivivàgna
23

U Pinocchiu u cianze a morte da bella Figgiöa da-i cavelli türchin: dapö u tröva ‘n Cunbu ch’u-u porta in riva o-u mâ, e li u se caccia inte l’ægua pe anâ a agiütâ so puæ Gepettu.


Quand’u Pinocchiu u nu sentì ciü u peizu düriscimu e ümiliante de quellu cullæn in gîu o-u collu, u se misse a scappâ pe-i canpi e u nu s’afermò mancu in menütu, pe scin ch’u nu fü arivòu insci-a stradda meistra ch’a duveiva ricundülu a-a cazetta da Fue’.

Arivòu insci-a stradda meistra, u se vurtò pe amiâ zü inta cianüa suttustante, e u vidde beniscimu u boscu duv’u l’aiva avüu a desdiccia de incuntrâ a Vurpe e u Gattu: u vidde tramezu a-i ærbui èrzise a çimma de quella gran Ruve, a-a quæ u l’ea stætu apicòu po-u collu: ma amia de chì, amia de la, nu ghe fü puscibbile de vedde a cazetta da bella Figiña da-i cavelli türchin.

Alua u l’ebbe ‘na specce de tristu prezentimentu; e dætuse a curî cun quanta força gh’arestava inte ganbe, u s’atruvò inte pochi menüti insci-u prou, duvve gh’ea ‘na votta a Cazetta gianca. Ma a Cazetta gianca a nu gh’ea ciü.