Pagina:L Amandoin de Bonasseua lunajo 1858.pdf/38

Da Wikivivàgna

Miæ che matti! – oh in mæ davveì,
Mi ghe diggo a questi chi,
Miæ de cöse ve pasceì!
Miæ ûn pö donde seì trovâ
Mëgio vista de coscì?

Cöse serve andâ a montâ
Anche in çimma a-i campanin
Quande basta ûn banchettin,
Quando a-o son do mæ amandoîn
Sentî sûbito ûn borboggio,
Veddeì fîto camminâ
Tûtto Zena, e ciû ûn caroggio
A sentîse mätrattâ?

Vegnî dunque pûre avanti
Ricchi, pövei, ignoranti,
Tiæ sciù o mento che v'amie
Doî minuti senza rie,
Che [me] mette in gravitæ:
– Ve seì ninte miglioræ?
Ve seì ninte mitighæ?

Oh m'accorzo ai coêu contenti
Ch'aveìvi atro da pensâ,
Insensæ da-i gödimenti
D'ûn perpetuo Carlevâ!