Pagina:Pinocchiu2019.djvu/56

Da Wikivivàgna
12.

U buratinâ Mangiafögu u regalla çinque munæe d’ôu
o-u Pinocchiu perché u-e porte a so puæ Geppettu: e u
Pinocchiu invece u se lascia inganciâ da-a Vurpe e do-u
Gattu e u se ne va cun liatri.


U giurnu doppu u Mangiafögu u ciammò da-a banda u Pinocchiu, e u ghe dumandò:

— Cumm’u se ciamma tö puæ?

— Gepettu.

— E che mestê u fa?

— U poviou.

— U guagna tantu?

— U guagna tantu quante ghe vö pe nu aveighe mâi in cittu inta stacca. Sciâ se figüe che pe acattâme l’Abecedaiu da scöa, u l’ha duvüu vende l’ünnica cazacca ch’u gh’aiva adossu: ‘na cazacca che, fra peççe e sarçitüe, a l’ea tütta ‘na ciaga.

— Poudiau! U me fa squæxi cunpasciun. Te-chì çinque munæe d’ôu. Vanni sübbitu a purtâghie, e salütimou tantu. —

U Pinocchiu, cumme l’é faççile da inmaginâ, u ringraçiò mille votte u buratinâ: u l’abraçò a ün a ün tütti i mariunetti da cunpagnia, cunpreizu i xandarmi; e, föa de lê da-a cuntenteçça, u se misse in viagiu pe turnâsene a caza so.

Ma u nu l’aiva fætu mezu chilommetru, ch’u l’incuntrò pi-a stradda ‘na Vurpe ranga da ‘n pê e ‘n Gattu orbu da tütti duî i öggi, che se rebellavan, agiütanduse tra lû da buin cunpagni de sventüa.