Pagina:Pinocchiu2019.djvu/198

Da Wikivivàgna

— «Mæ rispetabbili ôdituî! Nu staiô chì a fâve minciun de gren difficurtæ da mi supressæ pe cunprende e sugiugâ questu mamifferu, de mentre ch’u pasculava o-u statu bravu de muntagna in muntagna inte cianüe da zona torrida. Oservæ, ve pregu, quanta marvaxîa a transpia da-i sö öggi, cunçosæcosaché essendu ariescii vanituxi tütti i mezi pe demestegâlu o-u vive di quadrüppedi çivili, ho duvüu ciü votte ricure a l’abucheive lenguaggiu da scuriâ. Ma ogni mæ gentileçça, invece de fâme da lê ben vuei, a me n’ha ancun de ciü acativòu l’annimu. Mi però, seguindu u scistema du Galles, truvei intu so cranniu ‘na piccena cartaggine ossea chi-a mæxima Facurtæ medicea de Pariggi a ricunubbe ese quellu u bürbu rigeneratû di cavelli e da dança pirrica. E pe questu mi o-u vosci ameistrâ intu ballu nun che inti relativi sati di çerci e de butte fudræ de papê. Ammirælu e dapö giüdicælu! Primma però de pigiâ cügnòu da vuî, permettei, o scignuri, che mi v’invie o-u diürnu spetacculu de dumañaseja: ma inte l’aputeûxi cho-u tenpu ciüvuzu u menaçesse ægua, alua u spetacculu de dumañaseja u saiâ pustiçipòu a duman matin a ünz’ue antimeridiañe depuidisnâ.»

E chì u Direttû u feççe ‘n’atra prufundiscima riverença: quindi vôzenduse o-u Pinocchiu, u ghe disse:

— Annimu, Pinocchiu! Avanti de dâ prinçippiu a-i vostri ezerçiççi, revei questu rispetabbile pübbricu, cavagêi, damme, e fuenti! —

U Pinocchiu, ôbediente, u cegò sübbitu e due zenugge davanti, e u l’arestò inzenugiòu scin a