Pagina:Pinocchiu2019.djvu/148

Da Wikivivàgna

— Cun stu libbru. — E u mariunettu u tiò sciü d’in tæra u Trattatu de Aritmetica, rilegòu in cartun e cartiña, pe mustrâlu o-u carabinê.

— E questu libbru de chi u l’é?

— U l’é u mæ.

— Basta cuscì: n’ôcûre atru. Tiite sübbitu sciü e vegni via cun niatri.

— Ma mi...

— Via cun niatri!

— Ma mi sun innuçente...

— Via cun niatri! —

Primma de partî, i carabinê ciammòn di pescuei, che inte quellu mumentu passavan cu-a sö barca giüstu a-a randa da ciazza e ghe dissan:

— V’affidemmu questu figgiö inciagòu inta testa. Purtælu a caza vostra e dæghe ascistença. Duman turniemu a veddilu. —

Quindi turnòn o-u Pinocchiu e doppu aveiselu missu intu mezu, gh’intimòn de ‘n tun surdatescu: