Pagina:Pinocchiu2019.djvu/146

Da Wikivivàgna

fangottu di libbri du mariunettu, e se n’inpadrunin inte ‘n mumentu.

Fra questi libbri, gh’ea ün vulümme rilegòu in cartunettu grossu, cu-u dorsu e cu-e punte de cartiña. U l’ea ün Trattatu de Aritmetica. Ve lasciu inmaginâ s’u pezava pocu!

Ün de quelli bardasciammi u l’aguantò quellu libbru e, piggiòu l’amia insci-a testa du Pinocchiu, u-u tiò cun quanta força u gh’aiva intu braççu: ma invece d’ariçâ u mariunettu, u l’ariçò ‘nta testa ün di cunpagni, u quæ u végne giancu cumme ‘n pannu lavòu, e u nu disse atru che queste parolle:

— O muæ caa, agiütæme... perché möu!... — Poi, u caze’ strateizu insce l’æña da ciazza.

A-a vista de quellu cadavietu, i figgiö spaventæ si-a dettan a ganbe e inte pochi menüti nu se viddan ciü.

Ma u Pinocchiu u l’arestò li; e sciben che po-u duu e u spaventu, u fuise lê ascì ciü mortu che vivu, nintedemenu u curì a inçüppâ u sö mandillu inte l’ægua du mâ e u se misse a bagnâ a tencia du so povou cunpagnu de scöa. E intantu cianzendu a derüu e despianduse, u-u ciammava pe numme e u ghe dixeiva:

— Genniu!... povou mæ Genniu!... arvi i öggi e amiime! Perché nu ti me rispundi? Nu sun stætu mi, sæ, che t’ho fætu tantu mâ! Credditou, nu sun stætu mi!... Arvi i öggi, Genniu... Se ti tegni i öggi seræ, ti me faiæ muî mi ascì... Oh Segnû câu! cumme faiô oua a turnâ a caza?... Cun che curaggiu puriô prezentâme a-a mæ buña muæ? Cose ne saiâ de mi?... Dunde l’é che scappiô?... Dunde l’é