Pagina:Pinocchiu2019.djvu/12

Da Wikivivàgna

E ascâdanduse senpre de ciü, passòn da-e parolle a-i fæti e, aberanduse l’ün l’atru, se sgranfignòn, s’adentòn e se strepellòn.

Finiu u cunbattimentu, meistru Tôgnu u s’atruvò inte muen a perücca giana du Geppettu, e u Geppettu u s’acorse d’avei in bucca a perücca gianca du bancâ.

— Rendime a mæ perücca! — criò meistru Tôgnu.

— E ti rendime a mæ, e femmu paxe. —

I duî vegetti, doppu d’esise repiggiòu ognün a so perücca, se tuccòn a man e züòn d’arestâ di buin amixi pe tütta a vitta.