FÔA I.
Là ne-a bella Primmaveja,
In t’ûn canto de giardin
Ghe nasceiva ûnn-a rosetta
Sotto ûn mûggio de spinoin.
Circondâ ben da per tûtto
Da ûn gran zerbo chi a croviva,
Penetrâ nisciûn ghe poeiva,
Manco o Sô quando o lûxiva;
E tra mezo a-i brûghi e a-e spinn-e,
Con gran stento e ben ammiâ,
Se veddeiva o pommo appenn-a
Chi comença a rossezzâ;
Drento lì ne-a so casetta
Verde, fresca, ma un pö scûa,
A cresceiva adaxo adaxo,
Ma a cresceiva ciù segûa;
E scibben ch’a l’ëa piccinn-a,
A l’aveiva zà i brûxoî
De no poeì brillâ in ti vasi
Comme e atre belle scioî.