Pagina:Giaimo.dal.dialetto alla.lingua.2.1924.pdf/59

Da Wikivivàgna


A camua.

L’è nêutte, ünn-a nêutte queta e silensiuza quantu mai: nu se sente ün fî d’aia, tüttu u dorme: ommi, bestie, fiuri.

Int’ünn-a sala d’un magnifico castellu, assettôu a ünn-a scrivania, ün nobile e riccu cavaliere u scrive a ün só amigu ünn-a lettera invitandulu a cummette insemme a l'é ün orrendu delittu. Tütt'assemme inte quellu prufundu silensiu, u sente vixìn a lé ün rumû piccìn, ma cuntinuu ün rumû stranu, inscistente: cumme ünn-a limma che a rode u belliscimu mobile: tr, trr, trrr. U cavaliere u lascia de scrive, primma stüpìu, poi un pô spaventôu: u rumû u cessa e lé

È notte: una notte quièta e silenziósa quanto m ai: non si sente un alito di vento ; tutto dor­ me: uomini, bestie, fiori. In una sala di un magnifico castello, seduto alla scrivanìa, un nobile e ricco cavalière scrive a un amico una lettera, invitandolo a compiere in complicità con lui un orrendo delitto. Improvvisa­ mente in quel silenzio profondo sente vicino a sè un rumóre pic­ colo, m a continuo, un rumóre strano, insistente : come una lima che rode il bellissimo mobile: fr, trr, trrr... Il cavalière lascia di scrivere, prim a stupito, poi un po’ spaventato; il rumóre cessa ed egli riprende a scrivere la sua

(*) « Luoghi pubblici, come i caffè, ecc. ». ( 2) Burdelli , «osterie, b isc h e » ; un burdellu , (singolare) anche: « ru m ore, ch iasso » . (3) « R ovine ».