Pagina:Eneide 1895.djvu/38

Da Wikivivàgna

90
Pirro ö passa a traverso all’avertûa
E ö se caccia in te donne despüggiæ,
Tanto a porta a va in scandole, a derûa
E te gh’intra ûn ondâ de mandilæ;
Scia se pœû immaginâ, con quell’arsûa
S’ean ommi da troväse imbarassæ,
Figgie, vidûe, maiæ, ghe passan tûtte,
Seggian zovene o vegie, o belle o brûtte.

91
Ma scicomme no gh’ea do pan pe tûtti,
Cöre ö resto a frûgâ in ti appartamenti;
Ö l’ëa ûn fiûmme che ö libera i so flûtti,
E ö l’inghœûggie campagne e casamenti,
L’ea tûtto bon, pe questi farabûtti,
Oû, mobiglia, fucciare ed ornamenti,
In te meno de quante ö staggo a dî,
Le* tûtto andæto a fäse benedî.

92
Chi le* tempo che conte in che manea
Priamo ö le* andæto a fâse bûzarâ
Quando proprio ö l’ha visto che no gh’ea
Moddo de vinse o pûesise appattâ,
Ö se* sûbito fisso in te l’idea
De mettise ö braghë pe andase a dâ,
Ö se* infioû l’ûniforme, a sciabbra, a lûmma
Con cinquanta centimetri de ciumma.