Pagina:Eneide 1895.djvu/144

Da Wikivivàgna

102
Ghe* a celebre Ciavænn-a, a Santaninn-a
E a non meno famosa Cicognin,
Gh'ea l'Elvira, a Toscana, a Celestinna
Circondâ dai putten[1] do so Casin,
E gh'ea quella batosa de Maxinn-a
Rinomâ pe i so fianchi e i so tettin,
E a Tacchetti, che andando all'alta schϞa
A l'ha fæto descazze a parpaggiœûa.

103
A Minica co-a Neno e l'Angiolinn-a
Emerite ruffiann-e e tûtte træ,
A scia Tasso, a Mustasci, a Savoninn-a
Con l'ommo che a manten coi so dinæ[2]
A Vergine Camilla e a Semolinn-a,
A Bei Colpi, a Træ peie, accompagnæ
Da un mûggio de Scignore in cui e in in,[3]
Tutte avanzi de Celle e de Casin.[4]

104
Tra queste disgraziæ ghe* asci Didon
Che a l'aveiva in to pëto ûnna ferîa,
Fæta de fresco e che a stissava ancon
E che a giâva pe ö bosco allûveghia.
Vista li in t'ûnna meza confuxion
Mentre a sciorte all'averto e a se retîa,
Enea ö sente ûn remescio, ûn battichœû,
E ghe ven ö sappin, comme ai figgiœû.

  1. da-e scignöe
  2. Che a l'ha guâgnô de mutte a cappellæ,
  3. pëzo che queste
  4. Ma ne-o gran mondo rispettæ pe oneste.