Pagina:Dell'Eneide stroffoggiá in zeneise (f. 1-37).djvu/24

Da Wikivivàgna

25
Mentre o dixeiva, l'Aquilòn o spinzè
Unna fiera borrasca, che stridendo
Fè dra Veiria strepielli, e ro Má zè
A re Stelle vexìn d'impeto orrendo.
Ri remmi o fracassà: ra Proa o vozè,
E con gran forza ro sò fianco arvendo,
D'egua ra Nave impì: Ri Mariné
A muóeggio restàn lì tutti ammainé.

26
Quarcun da ri Marosi eran pendenti;
Ro Má arvendose, à dri atri frà i Marosi
Mostrava terra, donde sì ferventi
Come à re Ciaze sòn monti arenósi.
Portàn trè[sic] Nave à unn'Ara d'Austro i Venti:
(Scuóeggi dro Má son re Are in miezo ascosi)
Come un gran Campanin questa s'erzeiva,
Mà, pe ro Má tanto áto, a nò se veiva.

27
Atre trè ro Sirocco ne spinzè
Dintre Secche (oh' che vista lagrimosa!)
E intre l'arenna lì re sommerzè,
E affondà l'Orontéa sì poderosa.
Armá dra gente Licia a se franzè
De tutti avanti ri oéggi: Ra furiosa
Tramontanna da poppa in muóeo l'urtà,
Che o Timoné con ro Timòn satà.