LUCIANO BORZONE
PITTORE.
L'anno, chi ne pareiva unna Trattuga,
Veghemmo ch'ò caminna così forte,
Che l'è de l'atro Mondo sciù re porte
Staseira ò se nè và zù pe ra bruga.
E deman, sens'havei nissunna ruga,
Refrescou ri Coroi dre masche smorte,
O ven de noevo à desfia ra Morte
E Garsonetto, è tenero com'Uga.
Mà sè che l'è Ballin staghe à discorre
Son tutte rolle, son tutti nescioi,
L'è ben strenze re spalle, e lascia corre.
A Tì rè tuoe Cansoin fan tenti honoi,
Che se foisse Ma grosso come torre
Anno nisun per Tì nò puoe mori.