 |
Questa pagina a no l'è stæta corretta. | |
Ommi e donne han contribuïo,
Per ben patrio e amô de Dio
Per caitæ, pe ûmanitæ,
E de chêu se son prestæ
Pe aggiûttâ quanto ciù poeivan
I sò çittadin e fræ,
Nè pericoli veddeivan
In ta gran mortalitæ.
Ma, a despëto de premûe
Do Governo e de gren cùe
Prodigæ generalmente,
Moiva sempre da gran gente.
Quanti mai, se pêu ben dî,
Son creppæ d’angoscia e puïa,
Morti zà primma de moî!...
Se viveiva in frenexia,
E, a confronto do colëra,
Ogni mâ, ne paeiva ûn ben,
Vegnûo fûsse di oraghen,
Tremmôu fûsse finn-a a tæra.
Se infieriva ûnn-a burasca
A piggiavimo per frasca
E pe-i lampi fûlminanti
