Pagina:Chittarin 1772.djvu/207

Da Wikivivàgna


6
E per dîve appontin ra bella vitta,
Che me tocca de fâ penoza e drúa,
(Ah che in pensâghe sciù, ro cœu m'aggritta)
Direi se se pœu dâ sciorte ciù crûa.

7
Nasce l'ommo: figgiœu lê s'alimenta:
Cresce: frosciao da botte e da menaççe.
Cresciúo poverin saggia e reventa:
Végio poi l'è ammuggiao comme re straççe.

8
In quâ se vœugge de ste étæ piggæme,
Ho ciù desgraçie, che non ha ro gancio.
Da ra testa à ri pê consideræme,
Son chì attaccao per l'aria comme un rancio.

9
N'imbugatto ri prævi e ri arçiprævi.
Cose me stan à vende dre sanforne?
À chi dixe, bon tempo o l'è dri prævi,
Ghe dareiva un diavo pe re corne.

10
Nassciúo, mê moære me bruttò ro læte.
Così dætome in man de queste e quelle,
Poei pensâ quante cose averan fæte
Per conservâ questa mê boña pelle.

11
Cresciúo, me mandon subito à ra scœura
E lì botte e cavalli a tutto pasto:
Amermâme ra biava e ra scaggiœura,
E poi restâ de ciù aze da basto.