c'ho assatôu senza tremâ;
chi ve cianzo tûtto ö giorno,
ve arregordo con magon,
e 'ste sbäre c'ho d'intorno
fan ciû odiösa a mae prexon.
Ma che serve l'angösciame[1]
a obbedî son condannôu;
sâtâ ö çercio pe guagname
ûn pö d'ase derenôu.[2]
Bella fin pe ûn gran sovrano:
fâ ö paggiasso pe mangiâ!... » –
Ma ûn scimiotto mezo nano,
che o sentiva mogognâ
o gh'à criôu con mala grazia:
– «Lascia a boria pe doman,
no l'é poi 'na gran disgrazia
per ûn re guagnase ö pan!» –
A VORPE BANCHËA
'Na vorpe vôendo fâ da moralista,
l'ha dito a 'na sighaea: – Bella frinfrinn-a,
de 'ste formigoe piggite ûnn-a vista
e no fâ ciù l'oziosa cantarinn-a.