Pagina:Bacigalô.Prose.rimæ.1891.pdf/219

Da Wikivivàgna
Sâta a-a navegaçión Sâta a-a çèrchia


12
E no solo e famigge, e conoscense
Ma qualunque in raxon do so mestê,
Pe travaggi, provviste ed incombense
O l'aveiva rapporti in Monestê,
O l'ëa sûbito visto e requixîo
E pe forsa o pe amô misso a partîo.

13
L'ëa dunque o caxo, che fra tanta gente
Che a l'aveiva co-e Moneghe rapporto,
Se dovesse trovâ natûralmente
O Scilidôu che o ghe tegniva l'orto,
O quæ ben spesso o l'ëa mandôu in giandon
Pe fâ quarche fucciara o commiscion.

14
Sto chì o fâva da scemmo e da stondaio
Ma o l’ëa sempre da razza do paisan,
E pe dä ûn pö de zunta a-o so salaio
O vendeiva a verdûa de sotto man,
E o s'ëa fæto ûn mûggetto de cazann-e
Pe e primizie di poisci e de bazann-e.

15
Dunque ûn giorno che o l'ëa sensa tabacco
E o n'aveiva ûnna dæto in ta borsetta,
Te ghe ven in memöia, a sto penacco,
De piggiâ ûn cavagnin de leitûghetta,
De poisci freschi e de çioulette gianche,
E andâle a vende pe arronsâ palanche.