Ezerçiççi 2 Giaimo 1924/A culumba invisibile

Da Wikivivàgna
Ezerçiççi de tradüçiun de Teresa Giaimo
A culumba invisibile
[p. 35 modifica]
A culumba invisibile.


In quellu antighiscimu tempu, quandu i laddri nu existeivan ancun, ma gh'ea i maghi, viveiva unn-a figgéùa brava[1], ma cuscì brava che a nu l’aveiva âtra ambisiùn che quella de fâ du ben a tutti. Questa figgéùa che a se ciammâva Agata a stâva cun sò pappà e sò mammà int’ünn-a bella casetta all’intrata de ün boscu e tütti inturnu a cunusceivan e ghe vuèivan bèn, e lé a l’ea sempre cuntenta.

Ma ün brüttu giurnu gh’é mortu pappà e mammà, e a s’é truvâ sula a-u mundu. Per vive a l’é staèta custreita a andâ int’a çittaè vixinn-a a çercâ travaggiu.

A l’ha serrôu a sò casa, a s’é missa a ciave int’a stacca e a l’ha attraversôu u boscu pe andâ in çittaè, ma versu a meitaè du boscu gh’ea ünn-a casa che e gente dîvan a fuise abitâ da ün magu: Agata, che in vitta sò a nu l’aveiva mai avüu puia, a l’andava avanti tranquilla. Quandu a l’é arrivâ davanti aa casa, u magu u l’ea in scia porta e u l’aveiva in brassu ünn-a culumba gianca che u caressâva. U l’ha fermôu a figgéùa e u gh’ha dumandôu dunde a l’andâva.

Lé a gh’ha cuntôu a só disgrasia e a gh’ha ditu che a l’ea diretta versu a cittaè dunde a sperâva de truvâ travaggiu. U magu u gh’ha rispostu che se a l’avesse vusciüu fermâse cun lé, u l’avièiva tegnüa ben vuéntea, basta che a gh’avesse tegnüu in urdine a casa e a l’avesse avüu cüa da sò culumba gianca.

Agatinn-a a l’ha aççettôu. Tantu tempu u l’é passôu in paxe: a figgéùa a l’ea precisa e urdinâ: u m agu u nu l’aveiva mai da rimpruverâla, ançi u-a trattâva ben e lé a l’ea cuntenta d’esise fermâ inte quella casa. Sulu u ghe dava da pensâ ünn-a cosa: a nu puéiva capî cumme mai ghe fuise sempre in casa ogni ben de Dìu sensa che sò paddrùn u l’andesse mai a cattâ[2] [p. 36 modifica]e sensa che vegnisse mai nisciün int’u boscu a vende. Questa nu saveiva cumme spiegâselu e a l’ea turmentâ daa puia de mangia da roba arrobâ.

Ma un giurnu che a l’ea in cuxinn-a a fâ da mangiâ, a l’ha sentìu ünn-a carossa fermâse davanti aa porta. U magu che u l’ea int’a sò stansia, u l’é chinôu zü in cuxinn-ia, u l’ha piggiôu a culumba gianca e u l’ha ordinôu aa figgéùa de arvî a quelli che piccâvan a porta e, se gh’avessan dumandôu chi ghe stâva int’a casetta, de rispunde che a ghe stâva lé sula.

Poi, caressandu a culumba, u l’ha ditu: « néùtte davanti a mi e giurnu derrè, perchè nisciün me posse vedde» e u l’é sparìu cun a culumba. I viaggiatuì intantu ean chinaè; aveivan piccôu a porta e dumandôu aa figgéùa de lasciâli ripuzâ perchè ean tantu stanchi. Lé a gh’ha ditu che intressan e che se ripuzessan püre e cuscì han faètu. Ma quandu sun turnaè aa sò carossa han truvôu u carussê a sò postu, m a nu gh’ea ciu e valixe e ün sachettu de dinaè che gh’aveivan lasciòu. U carussê u [l']inscisteiva de nu avei mai lasciôu a carossa e de nu avei vistu avvixinâse nisciün. I viaggiatuì tristi e mâveggiaè sun turnaè dunde ean vegnüi. A figgéùa a l’aveiva vistu tüttu quellu che l’ea successu e a l’aveiva sentìu u magu dî: « néùtte avanti a mi e giurnu derrè, perchè nisciün me posse vedde » e poi a l’aveiva vistu ricumparî in casa cun a culumba e u saccu de dinaè in màn, fâghe segnu de taxèi se a nu vuèiva muî. Ün giurnu che u magu u l’ea andaètu via, a l’ha piggiôu a culumba in màn, e ripetendu e parolle du magu, a l’é sparia. A s'é sentia traspurtâ per l’aia da ünn-a forsa invisibile e poi a s’é sentia posâ delicatamente in tèra: davanti a lé gh’ea ün forte serrôu e tüttu circundòu da surdatti. Scicumme a l’ea invisibile, a l’ha pusciüu intende tüttu quellu che dîvan. Gh’ea drentu ün rè e sò figgia che a mezanéùtte duveivan êse ammassaè.

A figgéùa a l’é intrâ int’u forte e a l’ha ditu a-i duî prexunê ch’ean cundannaè a morte, ma che lé a l’ea andaèta a sarvâli. Poi a l’ha piggiaè per màn e, prununçiandu e parolle: «néùtte davanti a mi e giurnu derrè, perchè nu ne possan ved- [p. 37 modifica]de»[3] sùn sciurtii da-u forte sensa che nisciün se ne accurzesse.

U rè u gh’ha daètu in cumpensu tanti dinaè e Agata a se n'è turnâ int’a só casetta dunde a l’é visciüa per tanti anni servinduse di dinaè e da culumba invisibile per fâ du bèn a tütti.

  1. Brava, « buona ». In italiano « bravo » significa soltanto: « esperto, valoroso, capace ».
  2. Cattâ, abbreviazione di accattâ. Cfr. la nota 2, a p. 22.
  3. « Perché non ci possano vedere »