Pagina:U santu Evangeliu segundu Mattè.pdf/92

Da Wikivivàgna

72

s. MATTE.

l’ha cacciòu in prexun fin a tantu che u l’avesse pagòu u debitu.

31 E i âtri so cumpagni vedendu questu ne sun restæ multu disgüstæ, e sun andæti e han cuntòu u fætu a u so padrun.

32 Allùa u padrun u l’ha ciammòu e u g’ha ditu: servu sceleratu, mi t’ho perdunòu tüttu u to debitu, perchè ti m’hæ pregòu:

33 Ti nu duveivi dunque ti ascì aveì cumpasciun du to cumpagnu cumme mi ho avüu cumpasciun de ti?

34 E u so padrun essenduse arraggiòu u l'ha cunsegnòu a i manigurdi scintantu che u nun avesse pagòu tüttu u debitu.

35 Cuscì u mæ Puæ celeste u fâ a vuiâtri, se de cheu ciascün nu perdunià a so fræ.


CAP. XIX.

GESÜ avendu terminòu questi discursi u l’è partiu dâ Galilea, e u l’è andætu ne i cunfin da Giüddea de là da u Giurdan;

2 E l’han seguitòu multe türbe, e ne u mæximu leugu u i ha guarii.

3 E i Farizei se sun accustæ a lê per tentâlu di-