Pagina:U santu Evangeliu segundu Mattè.pdf/26

Da Wikivivàgna

6 s. MATI'È.

là fintantu che nu t avvize; perchè Erode u serchià u bambin per fâlu muî.

14 Giuseppe essenduse sveggiòu, u l’ha piggiòu u bambin e so muæ de neutte tempu, e u s’è retiòu in Egittu.

15 E u gh’è stætu fin â morte d’Erode; affinchè füsse adempiu quantu ea stætu ditu da u Segnû per mezu du prufeta che u dixe: ho riciammòu mæ figgiu da l’Egittu.

16 Allùa Erode vedenduse bürlòu da i Remaggi u l’è andætu in fürie, e u l’ha mandòu a ammassâ tütti i figgieu che ean in Betlemme e in tütti i leughi vixin dall’etæ de dui anni in zü, segundu u tempu du quæ u s’ea precisamente infurmòu da i Remaggi.

17 Allùa s’è adempiu quantu è stætu preditu da u prufeta Geremia che u dixe:

18 S’è sentiu in Rama ünha vuxe, di centi e grandi ürli: Rachele che cianze i so figgieu, nè a l’ha vusciüu riseive cunsulasiun, perchè nu sun ciü.

19 Mortu Erode, eccu che l’angëu du Segnû u l’è apparsu in seunnu a Giuseppe in Egittu,

20 E u g’ha ditu: stà sciü, piggia u figgieu e so muæ, e và ne a tæra d’ Israele; perchè quelli che sercavan a vitta du bambin sun morti.