Pagina:Pinocchiu2019.djvu/219

Da Wikivivàgna

scrulun cuscì viulentu, cho-u Pinocchiu e u Geppettu, de rebuttu, s’atruvòn asbriæ turna intu fundu du stömmagu du mustru.

Pi-a gran botta da cheita a candeja a s’amurtò e puæ e figgiu arestòn o-u scüu.

— E oua?... — dumandò u Pinocchiu fanduse serriu.

— Oua, figgiu mæ, semmu bell’e persci.

— Perché persci? Dæme a man, puæ câu, e ‘miæ de nu scüggiâ!...

— Dunde ti me porti?

— Emmu da tentâ turna a füga. Vegnî cun mi e n’agiæ puiia. —

Ditu questu, u Pinocchiu u piggiò sö puæ pi-a man: e caminandu senpre in punta de pê, remuntòn insemme sciü pi-a gua du mustru: doppu traversòn tütta a lengua e scavarcòn i trei fiâgni de denti. Ma primma de fâ u gran satu, u mariunettu u disse a so puæ:

— Muntæme a cavallin insce-e spalle e abraççæme forte forte. O-u restu ghe pensu mi. —