 |
Questa pagina a no l'è stæta corretta. | |
Ma doppu avei amiòu ben ben, u nu vidde atru davanti a lê che çê, mâ e quarche veja de bastimentu, ma cuscì luntaña luntaña, ch’a paiva ‘na musca.
— Savesse oumancu cumme se ciamma quest’izua! — u l’anava dixendu — Savesse oumancu se quest’izua a l’é abitâ da de gente de gaibu, vöggiu dî de gente che nu gh’aggian u viççiu d’apiccâ i figgiö a-i rammi di ærbui! Ma a chi mai possu dumandâlu? a chi, se nu gh’é nisciün?...—
Quest’idea de truvâse sulu in mezu a quellu gran paize dizabitòu, a ghe misse adossu tanta malincunia, ch’u l’ea li li pe cianze; quande tütt’assemme u vidde passâ, pocu lunxi da-a riva, ün grossu pesciu, ch’u se n’anava tranquillu pe i fæti so, cun tütta a testa föa de l’ægua.
.jpg)
Nu savendu cumme ciammâlu pe numme, u mariunettu u ghe criò in ata vuxe pe fâse sentî:
— Ohu, sciû Pesciu, sciâ mi-a permettieiva ‘na parolla?
