Dæ i pappê a quello Procûôu,
O ve dixe ch’o ve i schêuve;
O se fa intanto pagâ
A sentenza ancon da fâ.
Passa ûn anno, duî e treì,
Ma dinæ no ne veddeì;
O no l’ha ancon liquidôu,
Anzi o l’ha pregiûdicôu.....
E per cose quest’errô?
Perchè o Lô no mangia Lô.
Un m’impegna pe ûn so amigo
Per levâo da ûn brûtto intrigo,
O me fa mille romanzi
De so incette, guägni, avanzi;
Mi che son de bonn-a fede
Vaddo, breigo, impegno e fasso
Ma me tocca per mercede
De restâ in t’ûn imbarasso,
E piggiâ sciù ûn lavativo
Da tegnî fin che son vivo,
Perchè l’ûn e l’atro son
Duî Trampei de profescion.
Me desfasso per trattâ
Un affare bon chi premme,
Son d’accordo e zà me pâ
D’ëse læsto: tutt’assemme
C’ûnn-a scûza ingiûsta e sciolla
Cajo manca ä so parolla,
E mi perdo in t’ûn momento
Tûtto o frûto do mæ stento,
E bezêugna ancon che taxe!....
Ma me a piggio in santa paxe,
Pagina:Piaggio Poexie zeneize 1846.djvu/800
Câa