Pagina:Piaggio Poexie zeneize 1846.djvu/61

Da Wikivivàgna

FOA XXI.


A FIGGIA E L’ERBA SENSITIVA.


Unn-a Figgia zà grandetta,
Bella, savia, ma ûn pö viva,
A l'andò in t’ûnn-a villetta
Dove gh’ëa da Sensitiva,
Unn-a fêuggia a ghe toccò,
Quella presto a se retiò;

A restò mortificâ,
Che ghe paeiva, e con raxon,
De n’aveìghe fæto mâ,
A cianzeiva da-o magon;
Primma i êuggi a se sciûgò,
Poi coscì a l’interrogò:

E per cose, bell’Erbetta,
Ti ê con mi coscì arraggiâ?
De toccâte ûnn-a fêuggietta
No t’ho miga fæto mâ?
No son miga velenosa,
Che ti fæ coscì a ritrosa?

Ghe rispose a Sensitiva:
Bella Figgia, o l’è o mæ fâ
De retiâme, e de paeì viva
Se me sento ûn pö toccâ,
Me pâ d’ëse ciù segûa,
O l’è instinto de natûa;

Per to ben, forse, che anchêu
Sta domanda ti m’hæ fæto,
Se ti ê savia, aggila in coêu
Co-a risposta, che t’ho dæto,
Perchè a pêu vegnîte a taggio,
No stâ a cianze.... addio.... bon viaggio.