Pagina:La Settimana Religiosa anno XXII, n. 52, 25 dic.1892.djvu/8

Da Wikivivàgna


Pe-o Presepio gh'é l'öfêuggio
L'erba cocca, e pe fâ o schêuggio
O pappê gh'é spegassôu
Figurinn-e, figurette,
Chi ciù n'ha, ciù ghe ne mette.
E de frûta? Che subisso!
Meie, peie, fighe secche
Ciocche, amandoe, noxe (becche).
Gh'é zebibbo, gh'é limoîn
Uga, ûghetta, agri limoîn.
Gran funzion da i formaggiæ,
Co-e bûtteghe illûminæ;
Gran concorso da-i speziæ,
Bûscioläi e maxellæ.
Poi trovæ da tûtti i canti,
Chincagê e mersæ ambulanti.

* *

Ma d'in ciassa se leviëmo,
E in te case aoa osserviëmo.
Dæ ûn pö mente: pän maxelli!
Fra bibbin, pollastri, agnelli,
E berödi e codeghin
E säsissa e maccaroîn!
Da ogni parte che se gîa,
Regna a sciâ gastronomia.
Pe-o disnâ ciascùn s'arrangia;
L'é chì o giorno che se mangia.

* *

Bonn-e feste e bon Natale
Daggo a tûtti in generale;
Bon prinçipio e bonn-a fin
Tanto a-i grendi che a-i piccin.
Ben de chêu mi ve l'augûo;
Stæme allegri, ve salûo.

G. M. D.