Pagina:Giaimo.dal.dialetto alla.lingua.2.1924.pdf/56

Da Wikivivàgna

de mâ. Sübitu u nu saveiva zügâ, ma u l’ha imparôu bèn prestu, ansi u s’é sentìu piggiâ da ün gran câdu: a l’ea a maledetta freve du zéùgu.

Ün de quelli trèi zuveni u l’aveiva distribuiu de priette e zügâvan cun quelle cuntinuandu cuscì per tütta a néùtte. In sciu fâ du giurnu, i zuveni sun scumparsi e u santu u s’é attruvôu sulu, cun e carte in màn, e da vixìn e prie che nu ëan ciü prie, ma munee d’öu. Da quellu giurnu u nu l’é ciü riescìu a pregâ, ma u viveiva int’ün turmentu, int’ünn-a agitasiùn sempre ciü angusciuza.

Aa fin, nu puendu ciü suppurtâ quella vitta, u s’é decizu a lasciâ a grotta, u só ermu sulitariu e tranquillu e a riturnâ int’u mundu. Aa primma ostaia che u l’ha vistu, u s’é fermôu a zügâ: u vinçeiva sempre e sempre u guagnâva dinaè.

Entusiasmôu de quella demua, u l’insegnâva a tütti, ansi u l’ha finìu pe arvî ünn-a gran fabbrica de carte perchè puesan prucürâsele tütti.

Però ün giurnu a furtünn-a a l’ha abbandunôu: cun quanti u se metteiva a zügâ, u perdeiva sempre. In pocu tempu i dinaè

ma imparò ben presto, anzi • sentì prendere da un gran caldo-1 era la m aledetta febbre I gioco. i U no di quei tre gióva'ni aveva I distribuito delle pietruzze e gj^ I cavano con quelle continuando I così per tutta la notte. Sul far del giorno i gióvani i scomparvero e il santo si trovò | solo, con le carte in mano e lì I vicino le piètre che non erano 1 più piètre, ma monete d ’oro. | D a quel giorno non potè più I pregare, ma viveva in un tormen- I lo, in un’ agitazióne sempre più I angosciósa. A lla fine, non poten- I do più sopportare quella vita, si I decise a lasciare la grotta, il suo I eremo solitario e tranquillo e a tornare nel mo'ndo. A lla prima I osteria che vide, si fermò a gio- I care: vinceva sempre, e sempre I guadagnava denari. Entusiasm ato da quel gioco, I Io insegnava a tutti, anzi finì | per aprire una gran fabbrica di carte perché tutti potessero pro­ curarsele. P erò un giorno la fortuna lo abbandonò: con quanti si met­ teva a giocare, perdeva sempre. In poco tempo i denari mal ac­ quistati andarono in fumo, ma egli presto vi rimediò con in-