Pagina:Dell'Eneide stroffoggiá in zeneise (f. 1-37).djvu/54

Da Wikivivàgna

115
Da unn'atra gh'era Troilo fracassaóu
Da ri proprij Cavalli, chi fuzíva,
Sù ro Carro senz'arme reversaóu,
Siben morto re redini o tegníva.
Contro l'Achilleia forza troppo osaóu
Ra terra con ro collo, e crin forbíva,
In quá dell'Asta, che ro fezze essangue,
Scriveia ra puoínta lettere de sangue.

116
A ro Tempio de Palla andá se veivan
Schiere de Teucre, tutte in ordenanza:
Forte ro pieto tutte se batteivan,
E ghe offerián[sic] ro Peplo con temanza.
Descáze, e scaveggié meste cianzeivan,
De bon cuóe demandando perdonanza,
E paxe: Lié adirá, e pinna de sdegno
Nò fáva de miráre manco un segno.

117
Gh'era Ettore meschin, chi reggiráva
D'Ilio tré vòtte i Muri strascinaóu
Sù ro Carro; E ro Puoére, chi miráva,
Per rescattáro, Achille abominaóu.
L'oro in contanti lì o ghe numeráva:
Gh'era ro Carro, e Spuóeggie: Enea affannaóu
Da ro fondo dro pieto con gran fremito
Mandà, in veíro, un dolente, e forte gemito.