Pagina:Pinocchiu2019.djvu/17

Da Wikivivàgna

bucca u ghe fe’ u mentu, dapö u collu, poi e spalle, u stömmagu, e braççe e-e muen.

Apeña finiu e muen, u Geppettu u sentì purtâse via a perücca d’in testa. U se vurtò in sciü, e cos’u vidde? U vidde a so perücca giana in man o-u mariunettu.

— Pinocchiu! ... rendime sübbitu a mæ perücca!

E u Pinocchiu, invece de rendighe a perücca, u si-a misse in testa lê, restandughe sutta mezu negòu.

A quellu gaibu insulente e derizoiu u Geppettu u se feççe tristu e apasciunòu, cumm’u nu l’ea mai stætu inta sö vitta e, gjanduse versu u Pinocchiu u ghe disse:

— Birbu de ‘n figgiö, nu t’ê ancun furnîu de fâ e za ti cumençi a mancâ de rispettu a to puæ! Mâ, figgiu mæ, mâ! —