Ezerçiççi 2 Giaimo 1924/S. Francesco e i ladri

Da Wikivivàgna
Ezerçiççi de tradüçiun de Teresa Giaimo
Vitta de san Françescu d'Ascixi in purtulian
7. San Françescu e i laddri
(Lüsciandru Munti)


[p. 69 modifica]
7.
San Francesco e i ladri


Fra e pelle storte a-u Santu ghe piaxe i ciü çernüi[1]
E u çerca a preferensa da sucietaè i refüi.
Un giurnu se preséntan a dumandâ a caitaè,
Aa porta du cunventu trèi diai descadenaè.[2]
Bandii zà da gran tempu, furmâvan u terrû
De quanti ean in periculu d’avèi da fâ cun lû.
De quellu ciostru u l’ea Paddre Angelu u guardiàn
Che u cure ben in sprescia a ammiâ che intesiùn han.
Vistu ch’ean mucchi e sulu dumandan da mangiâ,
U te se mette a dighene quante ne péùan purtâ:
« Ah sci neh, nu ve basta quellu che ve piggiaè,
Vurriesci ancún godive i früti da caitaè?
E doppu tüttu u sangue ch’ei faètu zà currî,
Aviesci tanta faccia da fâve mantegnî?
Ammiaè che belli scaffi da faghe ancûn du bèn!
A corda chi v’impicche, flagellu di cristièn!
Andaè pe-i faèti vostri, che sulu a arvî u purtùn
Ho puia che u cunventu u nu sprufunde ancùn ».
Neigri de raggia[3] züan de faghela pagâ,
Ma pe ôua se cuntentan de puèisela svignâ.

[p. 70 modifica]

Mentre che lû s’attissan per méttise a-u següu
Te cápita Françescu tüttu bagnôu da-u süu,
Turnandu allua daa çerchia[4] cun ün âtru só frattìn,
U l’ha a bisaccia pinn-a e ün buttigìn de vìn,
Sentìu lì da Paddre Angelu quella só gràn prudessa,
U lascia ün pô daa parte a solita dulcessa
E: « Bravu! — u te ghe dixe — questa che a l’é caitaè,
Respinze a quellu moddu trèi povei disgrasiaè!
Bella manea che ti üsi cu-i povei peccatuì
E côse ti te creddi? E côse semmu nuì?
Ti nu ricordi quellu ch’ha ditu u Redentû:
Nu sùn vegnüu pe-u giüstu, ma scì pe-u peccatû?
Oûa piggia a bisaccia e questu buttugìn
E dagghe a gambe dietru i nostri fraè assascin:
Ti ghe daiaè a maè numme sta poca refesiùn,
Ma primma d’in zenuggie dumándighe perdùn! »
Poveu Guardian! Pentìu quantu nu se péù dî
U s’incammin-a sübitu dispostu ad obedî;
E intantu San Françesco u prega pìn de ardû
Per ciammà in sce quelle anime a grasia du Segnû.
Appenn-a u poveu Paddre o-i[sic] vedde da luntàn
« Fermaève! » u criâva e intantu u ghe mustrâva u pàn
Quelli se vortan « Bella! E ve-u chì lé, figgéù;
Ghe femmu a pelle, o primma sentimmu côse u véù? »
Quellu u camminn-a sempre e appenn-a u gh’é vixìn
U s’inzenuggia in tèra purzendu u buttigìn.
Quandu u l’ha poi pusciüu piggiâ ün pittìn de sciôu,
U te ghe dixe quellu che u Santu u gh’ha ordinôu.
Quelli, che intantu aveivan ünn-a gran famme e s[a]è,
Ve puèi pensâ se aççettan sens’êse guaèi preghaè.

[p. 71 modifica]

Mentre mangiàvan dixe u cappu: « Seì, [5] figgéù,
Che mai ciü induviniesci côse me vegne in chéù? [6]
Che nuiàtri semmu birbe propriu matriculaè,
Che t’ammassemmu e gente cumme s’ammassa i baè?
E poi cuntenti e allegri se dividemmu e mutte, [7]
Cumme se ninte fuise e femmu e facce rutte.
Ammiaè che differenza! Pe aveine ün pò sbraggiôu
Stu poveu galantommu u nu l’ha ciü de sciôu;
Se andemmu de stu passu chissá cumme a finià
De sá gh’aviemu a furca, de là... côse ghe saà? » —
« Ti u saè che, a dîla sccetta, scibbèn che ti é ün bunaègia [8],
Ti n’haè tiôu zü ünn-a predica che nu se sente a paègia? » — .
« Va bèn, ma côse importa? » u Trippa u sâta sciü
« Chi ne fà troppe, staèvene, u nu ne sciorte ciü! » — .
« Questa a n’é vea pe ninte: ho sempre sentìu dî
Che se perdunn-a tüttu a chi se sà pentî » — .
« Tì ti ghe speri, Cricca? » e quellu: « Perchè nu?
Speremmu avanti aa morte de sentî ün pô de du ».
Femmu cuscì — finisce u Cricca standu sciü
Turnemmu tütti quanti chì cun u Guardian lá zü
Parliaèmu[sic] a fraè Françescu. Se u ne ghe scia [9], va bèn,
Turnièmu a vive a üffu a-e spalle di Cristièn,
Ma se u ne dà speransa de puèise ancùn sarvâ,
Faiemu cumme u dixe: avanti, ghe vuèi stâ? »
Aççettan tütti e sübitu se mèttan in cammìn,
Ve puèi pensâ zà cumme a te ghe riesce in fìn
Françescu u te-i riçeive cun a mascima caitaè
E invece de trèi laddri, u te ne fà trèi fraè.



  1. «I più scelti, quelli della peggióre specie»
  2. «Tré diavoli scatenati».
  3. « Pallidi di rabbia », irritati, esasperati.
  4. « Tornando allora dalla questua »
  5. Seì, « sapete » (seì, « siète » ; sêi, « sei »).
  6. Me vegne in chéù ; « mi ricordo, mi viène in mente ».
  7. « Ci dividiamo i quattrini ».
  8. Bunaègia, « buonavoglia ». Si chiamavano così coloro che, mediante una certa somma, servivano al remo sulle galere come i galeotti. Oggi significa « mascalzóne, furfante.»
  9. « Se rifiuta, se dice di no ».