Pagina:U santu Evangeliu segundu Mattè.pdf/114

Da Wikivivàgna

94

s. MATTE.

39 Perchè ve diggu, nu me vedieì da òua in poi finchè nu dieì: beneitu quellu cu vegne in numme du Segnû.


CAP. XXIV.

E GESÜ sciurtìu da u tempiu u se n’andava, e se ghe sun accustæ i so discepuli per mustrâghe ê fabbriche du tempiu.

2 Ma Gesü rispundendu u g’ha ditu: ê vedeì tütte queste cose? In veit´æ ve diggu, nu restià chì pria surva pria ch’a nu segge desfæta.

3 E essendu assettòu in sciu munte Olivetu, se ghe sun accustæ in disparte i so discepuli e g’han ditu: dinne un pô: quandu succediàn queste cose? e quæ sâ u segnu da to vegnüa e da fin du mundu?

4 E Gesü rispundendu u g’ha ditu: amiæ ben che nisciün ve sedüe.

5 Perchè vegniàn multi in mæ numme dixendu: mi sun u Cristu, e sedüiàn multi.

6 Perchè sentieì parlâ de guære e d’opiniuin de guære. Amiæ, nu ve stæ a cuntürbâ, perchè bezeugna che queste cose succedan ; ma nu sâ ancun a fin.

7 Perchè se sullevià u populu cuntra u populu e ün