Pagina:U santu Evangeliu segundu Mattè.pdf/107

Da Wikivivàgna

CAP. XXII.

87


15 Allùa i Farizei, essendu andæti via, han tegnüu cunseggiu per piggiàlu in fallu ne ê so parolle.

16 E ghe mandan i so discepuli cun di Erodiani a dîghe: Meistru, nuì semmu che ti dî u vèu, e che t’insegni a via de Diu ne a veitæ, e che ti nun hæ riguardu а nisciün; perchè ti nu amii in faccia a i ommi:

17 Dinne dunque cose te pâ, l’è lesitu scì, o nu, pagâ u tribütu a Cesare?

18 Ma Gesü cunusciüa a so malisia u l’ha ditu: ipocriti, perchè me tentæ?

19 Mustræme a munæa du tribütu; e lu g’han prezentòu ün dinâ.

20 E Gesü u g’ha ditu: de chi a l’è questa figüa e questu scritu?

21 De Cesare, g’han ditu. Allùa u g’ha ditu: rendeì a Cesare quellu che l’è de Cesare e a Diu quellu che l’è de Diu.

22 E sentindu questu, sun restæ mâveggiæ, e avendulu lasciòu lì, sun andæti via.

23 In quellu giurnu sun andæti a truvâlu i Sadducei che nu creddan â resürresiun, e l’han interrugòu

24 Dixendu: Meistru, Мuzæ u l’ha ditu che se ün u meue sensa figgieu, che so fræ u se marìe cun so muggê, e a dagghe discendensa a so fræ.