Pagina:Ra Gerusalemme deliverâ.pdf/97

Da Wikivivàgna

“5”
A seguitò a ronfâ fin'a doz'ore,
Onde a se ne piggiò boña sciancâ:
Fin che ri Oxelli con re so demore,
A ra fin pû ra feççan resveggiâ.
Meschiña, a se frettò l'œuggio do ore,
Alò che a poësse veì per ro villâ.
E in sentî mormorâ l'ægua, e ri venti
A repiggiò lé ascì ri sò lamenti.

“6”
Ma mentre, che a cianzeiva poveretta,
A sentì fâ rumô lì da vexin:
Ghe pareiva sœunassan ra muzetta,
Comme fan ri pastoì, o un tamborlin,
A s'incamiña là co uña cannetta,
E a trœuva un pastô vêgio picenin,
Chi pareiva San Tonno, e o fava stœure,
E sentiva cantâ træ bardasciœure.

“7”
Quando vîn sti villen tante armedure,
Subito ghe sâtò ra cagairœura;
Ma Erminia senza fâ re gronde scure,
Re belle treççe a lasciò cazze fœura.
No manchæ, a disse, belle creature
De cantâ pû ra bella Mariœura,
Che sibben poæro un Ferabutto soçço,
N'ho che ra gueña d'un cotello moçço.

“8”
A ghe dixe dappœuscia: Messiâo,
Comme poeì stâ a ro Sô reverso in terra,
Aoura, che da per tutto ro diao
O l'ha aççeizo chì rente tanta guerra?
Ro bon vêgio responde: Figgio cao,
L'Ave Maria ra nostra porta serra:
E si ben chì vexin g'han re spoæ træte
Noî se ne stemmo chi intr'un Mâ de læte

“9”
O che me sarve ra grazia de Dio:
O siccomme ro tron dà int'ra Lantærna,
E per quanto ne sæ tempo catîo
A ferî o no và moæ là intr'a Taværna.
Così ra spâ d'un Capitañio ardîo,
Intr'a pansa dri Ræ se desgoverna:
E i sordatti no çercan pointeirœu;
Ma cuggiæ, sottocoppe, e spezieirœu

“10”
E çærche pû chi vœu d'êsse un riccon,
Che mi no ne daræ manco un dinâ:
Nì sò cose se segge ambizion;
Nì me sento Lustrissimo ciamâ:
E me fa giusto prò comme un capon,
Uña Torta de lême, o Farinâ;
E mangio prescinsœue, læte, e recœutto;
E co un cuggiâ de legno ro pancœutto.

“11”
Che non me curo de mangiâ lacetti,
Nì d'aveì tonno da ri ciappairœu:
Mi non têgno Letiga, ni scciavetti;
Chì, son mæ servitoî ri mæ figgiœu:
No porto a ri câsoin gaççe, o frexetti,
Comme tante Ciatelle a i dì d'ancœu;
Vaggo co un pâ de braghe, e sta beretta,
Ch'accatteì da un garzon là dra Rocchetta[1]

  1. Albergo de' Poveri