Pagina:Pinocchiu2019.djvu/35

Da Wikivivàgna

fü a so, perché mi nu vueiva amaççâlu, pröva ne segge che misci ün tianettu insci-a braxa açeiza du scâdin, ma u pullin u scappò föa e u disse: «Scignuria... e tanti salüti a caza.» E a famme a cresceiva delungu, raxun pi-a quæ quellu vegettu cu-a beretta da nötte avançanduse do-u barcun u me disse: «Fatte sutta e apaa u capellu» e mi cun quella ramâ d’ægua insci-a testa, perché dumandâ ün pô de pan a nu l’é ‘na vergögna, n’é vea? me ne turnei sübbitu a ca’, e dætu che gh’aiva delungu ina gran famme, misci i pê insci-u scâdin pe sciügâme, e vuî sei turnòu e me i ho atruvæ brüxæ, e intantu a famme ghe l’ho senpre e i pê nu ghe i ho ciüe!... ih! … ih!… ih!… ih!… —

E u povou Pinocchiu u cumençò a cianze e a strillâ mai tantu forte, cho-u sentivan da çinque chilommetri de luntan.

U Geppettu, che de tüttu quellu discursu ingarbüggiòu u l’aiva acapiu suu che ‘na cosa, saiv’a dî, cho-u mariunettu u se sentiva muî da-a gran famme, u tiò föa d’inta stacca træ peje, e purzéndughie u disse:

— Queste træ peie ean pi-a mæ culaçiun; ma mi te-e daggu vuentea. Mangile, e bun pru te faççe.

— Se vuei che-e mange, fæme u piaxei de mundâmele.

— Mundâle? — replicò u Geppettu maaveggiòu — N’aviæ mai credüu, mæ câu figgiö, che ti fuisci ‘n bucchin çernüu e ‘n muschetta. Mâ! A stu mundu, fin da figgiö, bezögna abituâse a ese abucheivi e a savei mangiâ de tüttu, perché nu se sà mai quellu ch’u ne pö capitâ. I caxi en tanti!...