Pagina:Pinocchiu2019.djvu/178

Da Wikivivàgna

— E vuî?

— E mi faiô a stradda a pê.

— Nu davei, che nu u permettu. Prefeisciu ciütostu muntâ in gruppa a quarchedün de sti azenetti! — criò u Pinocchiu.

Ditu fætu, u s’avexinò a l’azenettu de drita du primmu pâ e u fe’ l’attu de vueilu cavarcâ: ma a bestieta, gjanduse de schittu, a ghe dette ‘na gran murâ ‘ntu stömmagu e o-u cacciò a ganb’a l’aia.

Figüæve u scciüpun de rie inpertinente e scancasciòu de tütti quelli figgiuami prezenti a-a scena.

Ma l’ômettu u nu rize. U s’acustò tüttu amuuzu a l’azenin rebellu e, fandu mustra de dâghe ‘n baxu, u ghe destaccò cu-ina dentâ a meitæ de l’uegia drita.

Intantu u Pinocchiu, îsànduse da tæra tüttu infuttòu, u schittò insci-a gruppa de quella povia bestia. E u satu u fü mai tantu bellu, che i figgiö, smissu de rie, se missan a criâ: viva u Pinocchiu! e a fâghe ‘na gran ciuccâ de muen, ch’a nu finiva ciü.