Pagina:Pinocchiu2019.djvu/141

Da Wikivivàgna

Dætu cuscì u segnâ da partença, quella brancâ de battuxi, cu-i so libbri e i so quærni sutto-u braççu, se missan a curî traversu i canpi: e u Pinocchiu u l’ea senpre davanti a tütti: paiva ch’u l’avesse i ae a-i pê.

De tantu in tantu, gjanduse inderê, u minciunava i so cunpagni arestæ a ‘na bella distança, e ‘ntu veddili anscianti, affanæ, pin de püa e cun tantu de lengua de föa, u rieiva proppiu de cö. U desgraçiòu, inte quellu mumentu, u nu saveiva a quæ puiie e a quæ ôribbile desgraççie u l’anava incuntra!...