Pagina:Giaimo.dal.dialetto alla.lingua.2.1924.pdf/8

Da Wikivivàgna

m’han mandôu via: u vostru affare u nu me riguarda! ».

« E duì che te dàn tortu! veddemmu u tersu! » a l’ha ditu turna u serpente.

Quellu poviôu ommu u cumençâva a tremâ. Se sun missi turna in cammin e han truvôu ünn-a vurpe: ghe prupunn-an de giüdicâ l’affare. A vurpe, che a l’é astüta, a ghe dixe:

« U l’e ün affare ün pô delicôu: bezéùgna che mi vedde cumme a l’é andaèta ».

Riturnan inderré e van propriu in sce quellu postu dunde l’ommu u l’aveiva liberôu u serpente. Allua a vurpe a dixe a-u serpente:

« Pe puèi ben giüdicâ, bezéùgna che mì te vedde propriu inte quella puzisiùn che ti ei primma ».

U serpente u s’é missu int’a puzisiùn de primma. A vurpe a dixe all’ommu:

« Pe puèi ben giudicâ, cun-

L a volpe che è astuta, risponde lóro : (( È un affare un po’ de­ licato: bisogna ch’io veda come è andata la cosa ». Tornano indiètro e vanno pròprio in quel luogo dove l’uomo aveva liberato il serpente. A llóra disse la volpe al ser­ pente: <( P e r poter bèn giudicaci re, bisogna ch’io ti veda proprio in quella posizione in cui eri prima ». Il serpente si mise nella posi­ zione di prima. L a volpe dice all’uomo: « P e r poter bèn giudicare, conviène che tu rimetta addosso al serpente quella piètra che gli hai levato ». L ’uomo ve la rimise. A llora la volpe domandò al serpente: « E ri proprio così quando è passato quest’uomo? » <( Sì » fece il serpente. <( Ebbène, allóra restaci » gli risposero tutti e due, e se ne an­ darono via.


Un figgéù u l’é cumme ünn-a sciù.

Côse gh’é de ciü bellu, de ciü cau d’ünn-a sciû?
L’impe a ruzâ de gusse ch’èn perle; â baxa u Sû.
U gigliu cuscì giancu! da mette in sce l’artâ,
sciû de çettrùn da fân curunn-a pe a spuzâ;
u ganéùffanu russu pìn de lé, pìn de sciamme.