Pagina:Giaimo.dal.dialetto alla.lingua.2.1924.pdf/42

Da Wikivivàgna

tivu, ma cuscì cattivu, che u paiva ciü tostu ünn-a bestia che ün ommu. Veddendulu, u bun guvernatû u l’ha sentìu ün culpu a-u chéù: anche cu­scì orrendu e cuvertu de piaghe u l’aveiva ricunusciüu só fraè!

Allua u l’ha ciammôu per numme e u s’é faètu cunusce[1] ma u cattivu fraè u nu saveiva spiegâse cumme mai u l’avesse i éùggi e u fuise vegnüu cuscì pu­tente. U fraè bravu u gh’ha cuntôu tüttu; u l’ha guarìu da leb­bra, u l’ha vestìu e nutrìu bèn, u l’ha çercôu de insegnâghe che a vitta bezéùgna spendila a fâ du bèn, ma quellu u nu vueiva capîlu e u dexiderâva puèi fâ ancùn du mâ.

Cuscì u l’ha duvüu lasciâlu in prexùn e u l’ha finìu per nu cüâsene ciü, perchè a buntaè a l’è ün barsa(s)mu cuscì presiuzu che chi n’ha, nu ne péù dâ, e chi nu n’ha, nu péù acquistâlu che cun gran sforsu, cun ünn’arte che e streghe nu cunuscian e i boschi nu prudüan.


nutrì bène, cercò di inse che la vita si deve spenderla qj fare il bène, ma costui non vp. leva intenderlo e desiderava p^ ter fare ancora del male. . Così dovette lasciarlo in pjj. gióne e finì per non curarsene pj^ perché la bontà è un balsamo co. sì prezióso che chi ne ha, non ne può dare, e chi non ne ha, non può acquistarlo che con grande sforzo, con un’arte che né le stre­ ghe conoscono, né i boschi pro­ ducono.


  1. Qui: « riconoscere » e non: « conoscere ».