Questa chì ün giurnu a gh’ha ditu: « Ti véù vegnî cun mì? ».
A figgéùa a gh’ha rispostu de scì.
« Se ti véù vegnî cun mi bezéùgna che tò pappà[1] u t’accatte[2] ünn-a roba cû de lünn-a ».
« Muinn-a, ünn-a roba cuscì ghe l’ho zà » a gh’ha ditu Maria.
« Bèn, allua fáttene fâ ünn-a che a brille cumme e stelle ».
« Muinn-a, ünn-a roba cuscì ghe l’ho zà » a gh’ha ditu turna.
« Bèn, allua te ghe ne véù ünn-a che a brille cumme u sû e bezéùgna ancùn che tò pappà u te ne fasse ünn-a de legnu cun tante stacche quante se ghe ne péù[3] fâ ».
Maria a l’ha avüu anche questa e quelli che l’han vista cuscì vestia gh’han missu a numme Maria - roba - de - legnu.
Doppu aveì piggiôu tütte e só[4] robe, se sùn misse in cammin.
Primma de partî, a stria a
Q uésta un giorno le disse: t (c V uoi venire con m é? » ì L a fanciulla rispose di sì. « Se tu vuoi venire con mé è necessario che tuo babbo ti compri un vestito color di luna » « M adrina, un Vestito così i0 l’ho già » disse M aria. l-: (( Bène, allora fattene far uno che brilli come le stelle ». u M adrina, un vestito così io l’ho già » rispose di nuovo. « Bène, allora te ne occórre uno che brilli come il sóle e bisogna ancóra che tuo babbo te ne faccia uno di legno con tante tasche quante se ne posso no fare ». M aria ebbe anche quésto e quélli che la videro così vestita la soprannominarono M aria veste - di - legno. D opo aver preso tutti i lóro vestiti, si misero in cammino. Prim a di partire, la strega raccom andò alla fanciulla di non dir m ai: « Gesummaria! ». Cam m ina, cammina, alla fine