Pagina:Cittara.zeneize.1636.pdf/74

Da Wikivivàgna
AMORI
VILLERECCI.


Cari boschi: ombre care, e retiræ,
Che spesso à re mæ penne intenerie
Oura sciù fresch'erbette, oura sciù prie
A retra re mæ lagrimme imparæ:

Che con Echi pietoxi, addoloræ,
E con voxe interrotte, allenguerie
Ve mostræ d'esta crua si fastidie;
Mostræ dro me pati tanta pietæ.

Ra vitta, che Perrin patisce, e passa,
Zà che le n'ha chiù voxe da puei dira
Solo con ro coro, ch'ò porta in fassa.

Dira vuoi, che si spesso in compatira,
In vei ra crua, che tanto ro strapassa,
Preghæ ra terra à arvise per sciorbira.