Pagina:Chittarin 1772.djvu/129

Da Wikivivàgna
À ro merito sorvegrande dra Signora Lucreçia Aguiari, che in l'estæ dell'Anno 1771. con sorpreiza e maraveggia universale sosten ra parte de Primma Donna in ri doî Drammi ro Rè Pastô, e l'Eroe Cineize à ro Teatro de S. Agostin.
SONETTO.


In marmo ò in bronzo incide se dovræ
Dra vostra voxe, chi non ha l'eguale,
Ro fin metallo, e réndera immortale,
Brava Lucreçia, à ra futura etæ.

Ma comme mette in luxe se porræ
Con poche zifre in notta musicale
Quell'espression si viva e naturale,
Che de piaxei ne fà restâ incantæ?

À ri soli poeti, e a ri scrittoî
È reservao ra gente immortalâ,
E rende a chi en dovui ri eterni onoî.

Dunque per voî, Lucreçia, se dê fâ
Un poema con tanti e tæ coroî,
Che fin à i sette çê v'ha da portâ.