Pagina:Chittarin 1772.djvu/105

Da Wikivivàgna
SONETTO.


Con ra fronte de rœuze e giásemin
Sciù ro sò carro l'alba sparegava:
Quando vì Maxinetta int'ro giardin,
Che re sò bionde treççe a s'acconçava.

Me fei avanti, e viddi che un stiççin
Con ra côa dell'œuggio a me guardava.
Amô m'aççeize in sen ro soffranin,
E ra mæ libertæ ghe restò scciava.

Ligao à ra cadeña lê me ten,
E o me strapaçça senza caritæ,
Sæ giorno ò nœutte, nuvero ò seren.

Amô, te ro domando in caritæ.
Ò ti fa che sta stria me vœugge ben,
Ò ti torname à mette in libertæ.