Pagina:Pinocchiu2019.djvu/38

Da Wikivivàgna
8.

U Geppettu u rifà i pê o-u Pinocchiu, e u vende a so
cazacca pe acatâghe l’Abecedaiu.


U mariunettu, apeña ch’u s’ebbe levòu a famme, u cumençò sübbitu a mugugnâ e a cianze, perché u vueiva ün pâ de pê növi.

Ma u Geppettu, pe castigâlu da figiuaja fæta, u-u lasciò cianze e despiâse pe ‘na meza giurnâ: doppu u ghe disse:

— E percose duviæ fâte turna i pê? Foscia pe veddite scappâ ‘n’atr’ota da caza to?

— Ve prumettu — disse u mariunettu fandu u crescentin — che da ancö in avanti saiô saiu...

— Tütti i figgiö — resegundò u Geppettu — quande vöan ôtegnî quarcosa, dixan cuscì.

— Ve prumettu che aniô a-a scöa, stüdiô e me faiô ônû...

— Tütti i figgiö quande vöan ôtegnî quarcosa, ripetan a mæxima stoia.

— Ma mi nu sun cumme i atri figgiö! Mi sun ciü bravu de tütti e diggu senpre a veitæ. Ve prumettu, puæ, che inprendiô ün’arte e che saiô a cunsulaçiun e u bastun da vostra veciaja. —

U Geppettu che, sciben ch’u fesse u muru da tirannu, u gh’aiva i öggi pin de lagrime e u cö apasciunòu intu vedde u sö povou Pinocchiu cuscì mâ redütu, u nu rispuze, ma piggiandu in man i færi du mestê e duî tucchetti de legnu assaxunòu, u se misse a travaggiâ benben da cö.