Pagina:Pinocchiu2019.djvu/215

Da Wikivivàgna

d’ôu, perché e purtesse a vuî, ma mi truvei l’Urpe e u Gattu che me cundüssan a l’Ostaja du Ganbou Russu, dunde mangiòn cumme luî, e partiu sulu de nötte incuntrei i assascin che se missan a curîme aprövu, e mi via, e liatri aprövu, e mi via e liatri delungu aprövu, e mi via, pe scin che m’apiccòn a ‘n rammu da Gran Ruve, dundi-a bella Figgiöa da-i cavelli türchin a me mandò a piggiâ cu-ina caruççetta, e i meghi, quande m’ebban vixitòu, dissan sübbitu: «S’u nu l’é mortu, l’é segnu ch’u l’é ancun vivu» e alua me scappò ditu ‘na bôxîa, e u nazu u cumençò a crescime e u nu me passava ciü da-a porta da stançia, raxun pi-a quæ andei cu-a Vurpe e u Gattu a sutterrâ e quattru munæe d’ôu, che üña l’aiva speiza a l’Ostaja, e u pappagaggiu u se misse a rie, e viceversa de duemia munæe d’ôu nu gh’atruei ciü ninte, cho-u Giüddiçe quand’u seppe che m’aivan arôbòu, u me fe’ mette ‘n prexun, pe dâ ‘na sudisfaçiun a-i laddri, de dunde, cu-u vegnî via, viddi ‘n bellu rappu d’üga inte ‘n canpu, che gh’arestei piggiòu a-a scarbàttua e u paizan de santa raxun u me misse u cullæn da can perché fesse a guardia o-u pullâ, ch’u ricunubbe a mæ innuçença e u me lasciò anâ, e u serpente cu-a cua ch’a ghe fümava, u cumençò a rie e se ghe scciancò ‘na veña intu petu, e cuscì turnei a-a ca’ da bella Figiöa, ch’a l’ea morta, e u Cunbu vedendume che cianzeiva u me disse: «Ho vistu tö puæ ch’u s’alestiva ‘na barchetiña pe vegnît’a çercâ» e mi ghe disci: « Oh! se ghe i avesse mi ascie i ae!» e lê u me disse: « T’ö vegnî da tö puæ?» e mi ghe disci: «Magara! Ma chi l’é che me