Pagina:Comeddie.DeFranchi.1830.djvu/139

Da Wikivivàgna

Arp. Chi?

Frec. Sei sordo? ri avari.

Arp. E chi ælan sti avari?

Frec. Chi voreivo che sæan? Gente che ammuggian dinæ, che no ne spendan ni per lô, ni per ri âtri: pittamû, porchi.

Arp. Ma de chi intendi tu parlâ?

Frec. E tocca: non sentî? de questa sorte de gente exóza.

Arp. Ma spiégate, che ti me fæ sâtâ in bestia.

Frec. Non penseressi miga, che parlasse de voi?

Arp. Te conoscio... t’ho dito che penso quello chi me pâ e me piaxe: ma ti ti non me rispondi à ton.

Frec. Parlo comme ri pappagalli, parlo con mi, e non me vœuggio tappâ ra bocca: vœuggio dîne róba da fœugo dri avari.

Arp. O che sì che te ra tappo mi ra bocca, se ti vœu fâ de l’insolente?

Frec. Chi ve çerca? Mi non nomino nisciun.

Arp. Se ti non taxi, te rompo re osse.

Frec. Barbasciuscia! Chi se sente smangiâ, se gratte; mi no v’ho arróbao ninte, se ghe vedde: mi ho re moen nette: e voì sei un mâfiaddo. Andæve à fâ servi da ro bulla, (parte).

Arp. T’agguanterò. Ti me ra pagheræ. te farò bastonâ, corbetta.